Emanuel Iuhas | Urban Style Journey

Friday

17

December 2010

0

COMMENTS

Vitrinele copilariei mele…

Written by , Posted in Uncategorized

De mic eram fascinat de tot ceea ce era după sticla aceea mare de la “librărie” : tot felul de creioane , stilouri , cărţi de colorat şi jucării … Dar mezinul din familia cu trei băieţi fiind , nu prea aveam norocul să mi se cumpere ceva…Îmi holbam ochii şi visam că într-o zi voi fi cel care le va aranja acolo şi va avea posibilitatea să le testeze pe toate…


Mai apoi , odată cu îmbunătăţirea situaţiei economice a ţării , au apărut şi magazinele de haine (sau le-am descoperit eu) de a căror vitrine mă lipeam minute în şir pentru a analiza hainele de pe busturile acelea cu un singur picior de lemn…Prima astfel de vitrină am vazut-o dacă bine-mi amintesc undeva în anul 1998 pe strada Careiului din Satu Mare la un magazin al cărui nume nu l-am putut reţine niciodată.Vitrină e mult spus , pur şi simplu era o sticlă în spatele căreia se aflau două busturi “unipede” cu un sacou şi un pantalon , respectiv o rochie-sarafan superbă (pe vremea aceea).Eram mut de uimire , la 8 ani ai mei , cum hainele acelea pot sta atât de impecabil pe nişte lemne.Aveam să descopăr târziu că acele lemne se numesc busturi , şi că există păpuşi de dimensiuni “omeneşti” care se numesc manechine şi pe care se prezintă hainele pentru a atrage clienţii.
Eram prin clasa a V-a când am început să descopăr magazinele de haine din centrul oraşului , datorită fraţilor mei mai mari , care frecvenatau mai des zona . Beverly Hills , Maxxo , Score , Kenvelo ,Lee Cooper şi altele .Acolo am văzut vitrine în adevăratul sens al cuvântului , cu manechini îmbrăcaţi şi accesorizaţi ,luminaţi cu spoturi .Am rămas fidel acelor vitrine până când într-o zi…dar asta necesită o altă postare…   😀

Comments

comments