HOSPICE Casa Sperantei
Written by Emanuel Iuhas, Posted in Events, Uncategorized
In urma cu vreo 4 saptamani am primit o invitatie telefonica de la Tiberiu Capudean (Corporate Relations Director al HOSPICE Casa Sperantei) pentru a face o vizita si un tur al centrului HOSPICE de la Bucuresti.
Desi cunosteam deja activitatea Hospice si minunatele proiecte pe care le-au dezvoltat in trecut pentru mii de oameni in suferinta, m-am blocat pe moment. A fost acel moment 0 in care ti se face o invitatie cu cea mai buna intentie si tu te panichezi pentru ca nu esti suficient de puternic si tare cu duhul incat sa vezi oameni suferinzi, majoritatea bolnavi de cancer, tratati intr-un ospiciu la marginea Bucurestiului. Desigur ca au fost prejudecati extrem de lipsite de cea mai mica urma de adevar, insa pana sa constietizez asta am avut ezitari in a accepta invitatia lui Tiberiu.
Recunosc ca am confirmat si stabilit vizita dupa 1 saptamana de la telefonul primit deoarece incercam sa ma pregatesc emotional de ce urma sa vad. Si am gresit cu brio, daca pot spune asta. A fost total gresit tot ce credeam eu despre un centru de acest tip, iar HOSPICE a fost gura de aer proaspat si momentul de revenire cu picioarele pe pamant pentru a constientiza ca realitatile celor din jur sunt cat se poate de diferite de cele ale noastre.
Am fost placut surprins de tot: incepand cu intrarea, receptia, cornerul pentru asteptare, sala de mese, culoarele si terminand saloanele in care sunt cazati pacientii. Tot! O curatenie si un mediu atat de modern, pe care mi-as dori sa il aiba macar 25% din spitalele din Romania. Stiu ca sunt visator, insa cele descoperite in Casa Sperantei din Bucuresti m-au facut sa vad ca SE POATE. Cu siguranta nu e usor (chiar din contra) , insa oameni ca cei care sustin proiectul HOSPICE (de la voluntari, la medici, asistenti, infirmieri si donatori) merita o mare plecaciune din partea noastra.
Apropo de oameni: pe parcursul vizitei care a durat mai bine de 2 ore, am avut sansa si norocul sa povestesc cu doctori, cu oameni din back-office, dar si cu asistente. Ii consider pe toti eroi. Si nu pentru faptul ca lucreaza intr-o astfel de organizatie ci pentru faptul ca ajuta oamenii aflati in suferinta cu o caldura si un optimism iesit din comun. Si se lupta cu mori de vant pentru a le oferi cele mai demne conditii pentru a trece cu bine peste boala. Sunt oameni tineri, pozitivi, talentati si multi dintre ei cu un CV impresionant care au ales sa lucreze poate pe bani mai putini, poate fac doar voluntariat dar care sunt demni si mandri de ceea ce fac, de mediul de lucru si de bucuria faptului ca pot sa ajute.
Ce sa va mai spun? Ca dincolo de faptul ca HOSPICE ofera tratament gratuit si constant unui numar de 23 de pacienti (adulti, urmand sa deschida si o sectie pentru copii) cu boli incurabile in centru si a multor altora in Bucuresti si tara prin brigada lor mobila, se ocupa si de sprijinirea familiilor acestora, de proiecte prin care le fac viata mai frumoasa celor internati in centrul lor si nu numai.
Am scris acest articol pentru ca dincolo de tot ce este frumos, tot ce se poarta si tot ce ma face fericit, am inteles ca a ajuta, a darui si a face fapte bune pentru cei care au nevoie trebuie sa fie parte din activitatea mea cotidiana.
Asadar, ma alatur celor de la HOSPICE prin donarea celebrului 2% din impozitul pe venit si ma inscriu la OMV Petrom Bucharest Half Marathon 2016 in Team HOSPICE .
Va invit si pe voi sa sustineti cauzele HOSPICE si sa fim cu totii mai buni, mai binevoitori si mai darnici!
